COADA CALULUI

Este o plantă emblematică pentru medicina naturistă, fiind folosită cu succes în mai mult de o sută de afecţiuni. Având efecte purificatoare, antiinfecţioase, hemostatice (opreşte sângerările), remineralizante puternice, este o planta ideală pentru tratarea bolilor cronice şi a celor foarte grave, care necesită tratamente intense şi de lungă durată. Cele mai bune rezultate se obţin cu iarba de coada calului în tratarea hemoragiilor interne şi a anemiei post-hemoragice, în tratarea infecţiilor urinare şi a bolilor de rinichi, în tratarea gastritei hiper-acide. Datorită efectelor sale diuretice şi detoxifiante intense este indicată şi în tratarea bolilor de piele, a reumatismului şi a cancerului, ca adjuvant. Este foarte bogată în siliciu, calciu, magneziu, potasiu, fier, fiind un remineralizant de prim ordin şi fiind din această cauză recomandată convalescenţilor, pacienţilor cu fracturi, carii dentare, în osteoporoză sau fragilitate a unghiilor.

ACŢIUNI:
INTERN: antiacid bun, antimicrobian de intensitate medie-mică (acţionează în special asupra streptococului hemolitic, stafilococului auriu, infrabacteriiilor - Chlamydia trachomatis, Ureaplasma utricholiticum), antiseptic urinar de slabă intensitate, depurativ, diuretic puternic, expectorant mediu-slab, hemostatic puternic, remineralizant puternic.EXTERN: antiinflamator ocular mediu-slab, antipruriginos slab, antitumoral (mecanismul de acţiune nu a fost deocamdată elucidat), cicatrizam bun, stimulează imunitatea locală, antiinflamator general mediu.

INDICAŢII:
INTERN:

· sângerări menstruale abundente, hemoroizi sângerânzi, epistaxis (curgerea sângelui din nas), hemoragii interne în general (adjuvant), anemie poşţhemoragică - pulbere, 6 linguriţe rase pe zi, pe stomacul gol. Acest tratament intensiv nu se realizează mai mult de 5-7 zile. După acest interval de timp se trece la 3-4 administrări pe zi.

· tuberculoză, fracturi (pentru a grăbi procesul de vindecare), carie dentară (profilaxie şi pentru încetinirea procesului), convalescenţă - pulbere, cure de 20 de zile cu 10 zile pauză, vreme de 6 luni.

· ca adjuvant în infecţii cu streptococ hemolitic, infecţii cu stafilococ auriu, infrabacterii (chlamydii în special) rezistente la tratamentul cu antibiotice - pulbere

· nefrită, cistită, retenţii de urină - decoct combinat. Pentru oprirea sângerărilor se combină foarte bine cu coada şoricelului (Achillea millefolium), iar contra infecţiilor cu ienupărul (Juniperus communis).

· cancer (adjuvant), boli de piele (dermatoză de contact, eczeme infecţioase rezistente la tratament, acnee, acnee rozacee), gută şi reumatism, puseu eritematos (adjuvant) - decoct combinat, 3 căni pe zi. Se realizează cure îndelungate, de 5-6 luni.

· edeme cardio-renale, hipertensiune - se administrează sub formă de pulbere, sublingual.

· ulcer gastric şi gastrită hiper-acidă - pulbere (are efect antiacid), eventual asociată cu muşeţel QMatricaria chamomilla), tei (Tilia sp) sau cu alte plante calmante blânde.

EXTERN:

· leziuni canceroase, plăgi sau arsuri cu risc de malignizare, tuberculoză osoasă, prurit (mâncărimi puternice) - comprese cu decoct combinat super-concentrat sau cataplasme cu coada calului

· hemoroizi sângerânzi, ulcere varicoase, ulcere ale pielii produse de infecţii cu fungi (ciuperci parazite) - spălări blânde cu un tampon de vată (loţionări) sau comprese cu decoct combinat superconcentrat
în cazurile de hemoroizi care nu sângerează se poate apela şi la băi de şezut cu macerat concentrat din plantă, efectele fiind foarte rapide.

· epistaxis sever (hemoragie nazală) - într-un pahar de decoct pentru uz extern se pune o linguriţă rasă de sare. Se trage pe nas astfel: se pune decoct călduţ în podul palmei drepte, se astupă nara stângă şi
se aspiră gradat pe nas acest decoct, după care se procedează în mod similar cu nara opusă. Acest procedeu se realizează doar din poziţie aplecată (deasupra chiuvetei), astfel ca apa aspirată să nu pătrundă
spre plămâni şi să conducă la tuse. Evident, această metodă nu se foloseşte în momentele de declanşare a hemoragiilor nazale, ci la mai mult timp după încetarea lor sau preventiv. în cazurile severe, se va
apela simultan şi la administrarea internă a plantei, sub formă de pulbere.

· miros neplăcut al picioarelor - băi ale tălpilor cu decoct pentru uz extern de coada calului combinat cu salvie (Salvia officinalis).

· inflamaţii oculare, blefarită, conjunctivită - comprese pe pleoape cu decoct combinat Compresele se aplică de 2-3 ori pe zi.

· vergeturi - unguent cu coada calului sau compresă cu decoct combinat - superconcentrat (decocţia va dura însă numai 3 minute)

· cistite - băi calde de şezut. Aceste aplicaţii se realizează în perioadele acute şi se fac în paralel cu tratamentul intern.

MOD DE PREPARARE Şl ADMINISTRARE:

PULBEREA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.

DECOCTUL COMBINAT (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.) - 1-2 linguriţe de pulbere de coada calului se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se fierbe cu o jumătate de cană de apă 1-2 minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două extracte; se bea înainte de masă cu un sfert de oră acest preparat. Doza - 3 căni pe zi.

DECOCTUL COMBINAT SUPERCONCENTRAT - se prepară întocmai ca şi cel pentru uz intern cu deosebirea că va fi mai concentrat: 2-3 linguri de plantă în Ioc de 1 - 2 linguriţe, iar timpul de fierbere din faza a doua a preparării va fi de 20 minute, Ia foc mic.

CATAPLASMA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă călduţă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon şi se aplică pe locul afectat.BAIA DE ŞEZUT - se prepară o cantitate de 1 litru decoct combinat super-concentrat care se adaugă la o un lighean cu apă caldă (dar nu fierbinte). Ne vom aşeza apoi cu şezutul în lighean şi vom rămâne astfel pentru 10 minute (este bine ca apa din lighean să acopere zona rinichilor, dacă e posibil). La ieşire ne vom şterge blând cu un prosop de bumbac şi vom evita să ieşim în frig precum şi expunerea la curenţi de aer pentru 1-2 ore după aceea. De preferinţă această aplicaţie se realizează seara, înainte de culcare, sau imediat ce s-a declanşat criza (mai ales pentru infecţii urinare şi hemoroizi).

CONTRAINDICAŢII:
Nu se cunosc.

CAZURI CONCLUDENTE:

B.E. 27 de ani, Braşov, proiectant - sechele postoperatorii

„La vârsta de 14 ani am suferit o intervenţie chirurgicală în urma căieia mi s-a grefat o tijă pentru susţinerea coloanei, care prezenta o deformaţie accentuată (scolioza). După operaţie am devenit aproape infirmă: din cauza tijei nu mă mai puteam răsuci, nu mai puteam face nici un fel de sport, spatele meu prezenta o deformape extrem evidentă, ca un fel de ieşitură în partea dreaptă. Practic întreaga adolescenţă mi-a fost umbrită de această problemă de sănătate şi inconvenientele asociate ei. La 27 de ani, vârsta limită la care se mai putea face o operaţie de scoatere a tijei, m-am hotărât să risc şi să încerc prin exerciţii fizice să-mi susţin fără sprijin coloana şi să-mi recapăt elasticitatea. Medicii nici nu au vrut să audă de renunţarea la tijă şi mi-au spus că era prea târziu pentru a mă putea recupera şi voi avea toată viaţa tulburări de echilibru, dureri de spate, voi obosi foarte uşor şi voi avea probleme tot mai grave Ia coloană. Mi-am asumat totuşi riscul şi în cele din urmă am găsit un medic care să mă opereze.
Imediat după operaţia de scoatere a tijei trebuia să încep recuperarea prin exerciţii de întărire a musculaturii spatelui şi printr-un exerciţiu yoga pentru îndreptarea coloanei, pe care trebuia să-l efectuez timp de o oră pe zi. Problema era că rana de după intervenţia chirurgicală se vindeca mult prea greu, iar eu mă simţeam sfârşită şi abia mă ridicam din pat, situaţie care s-a menţinut zile şi zile in şir. Am pus pe locul operaţiei tot felul de solutii pentru cicatrizarea şi refacerea ţesuturilor, inclusiv bitter suedez, dar vindecarea se făcea nefiresc de greu. Am contactat un fitoterapeut care mi-a spus că am o carenţă gravă de minerale şi un organism intoxicat şi din această cauză mă refac mult prea lent. Mi-a recomandat să iau de 4 ori pe zi sub limbă câte o linguriţă de pulbere de coada calului şi m-a avertizat că efectele s-ar putea să fie foarte puternice. Sinceră să fiu nu m-aş fi aşteptat ca o iarbă aparent banală să aibă efecte atât de intense: după patru zile de tratament am început să mă trezesc noaptea lac de transpiraţie, care pe deasupra avea şi un miros mai neplăcut, iar urina a căpătat vreme de o săptămână o coloratură închisă. După o săptămână de tratament, de unde abia mă ridicam cu greu din pat în timpul zilei, fiind într-un fel de semi-letargie, am început să nu mai pot adormi seara din cauza dorinţei de a mai lucra o dată exerciţiile. Rana a început să se vindece de la sine foarte rapid - la început s-au redus sângerările şi supuraţiile, după care s-a cicatrizat complet şi a mai rămas doar o urmă albă pe piele. Până la urmă am reuşit să mă recuperez complet, să-mi suspn coloana dreaptă cu ajutorul musculaturii dezvoltată prin exerciţii, să-mi recapăt elasticitatea normală, infirmând astfel pronosticurile pesimiste ale medicilor. Probabil că nu aş fi reuşit să ies din situaţia grea de după operaţie şi să mă mobilizez dacă nu aş 6 făcut tratamentul cu coada calului, această plantă minunată, pe care o recomand cu căldură pentru efectele sale de detoxifiere şi revigorare."

G.V. 23 de ani, Bacău, inginer - nefrită şi cistită acută

"Cazul care urmează l-am văzut în vremea în care abia începusem să pătrund tainele ierburilor de leac. Era o seară friguroasă şi umedă de noiembrie, cu o burniţă tare se cernea neîntrerupt, încât te făcea să nu ai nici cea mai mică dorinţă de a ieşi din casă. Nu mică mi-a fost mirarea când am primit vizita inopinantă a unei prietene foarte bune, care mi-a spus încă înainte să intre că are nevoie de ajutorul meu. în ciuda jovialităţii ei se vedea că nu-i merge foarte bine: era destul de palidă şi avea cearcăne. Mi-a spus că are o infecţie urinară cu dureri de rinichi, cu senzatie continuă de nevoie de urinare şi usturimi insuportabile pe tot traiectul reno-urinar. Am intrat în mica mea magazie de plante fără să-mi fie foarte clar la ce tratament am să recurg. Până la urmă am luat 4 mâini de coada calului, pe care le-am opărit vreme de 10 minute în cinci litri de apă clocotită, le-am amestecat bine cu o lingură de lemn pentru a se extrage principiile active, după care am filtrat preparatul obţinut. Licoarea verde închis care a rezultat am turnat-o întro cadă de apă fierbinte, după care mi-am invitat pacienta să facă o baie de jumătate de oră. Imediat după baie s-a învelit bine şi a dormit vreme de 2 ore pentru a se regenera. La trezire durerile de rinichi, usturimile şi toate celelalte simptome dispăruseră ca prin farmec, iar ea se simţea „ca nouă" şi nu mai prididea cu mulţumirile. Interesant este că boala nu a mai revenit, deşi ulterior ea nu a mai făcut nici un fel de tratament antiinfecţios. Sincer să fiu, dacă nu aş B văzut personal acest mic miracol terapeutic poate nu aş fi crezut că aparent banala coada calului poate avea efecte atât de puternice şi rapide."