MERIŞORUL Vaccinium vitis-idaea

Este o plantă înrudită cu afinul, care însă creşte foarte aproape de cercul polar şi pe crestele munţilor înalţi, acolo unde pădurile sunt rărite şi lasă loc lichenilor şi ierburilor alpine. Se folosesc frunzele şi părţile aeriene nelignificate ale plantei. Cele mai puternice efecte terapeutice ale plantei sunt în afecţiunile renale şi urinare, având efect antiinflamator, antiinfecţios (este antibiotic mai ales) şi cicatrizant Frunzele de merişor au o acţiune de dizolvare a sărurilor urice şi de sfărâmare a calculilor aproape fără echivalent între plantele din flora noastră.

ACŢIUNI:
INTERN: antidiareic mediu, antiseptic şi antiinfecţios renal şi urinar puternic, antibiotic bun (acţionează mai ales asupra stafilococilor), antiinflamator bun, calculolitic foarte puternic (dizolvă pietrele la rinichi) - acţionează asupra litiazei urice, fosfatice, mixte şi de alte tipuri (NU este confirmată acţiunea sa în litiaza cu oxalaţi), diuretic puternic, depurativ mediu, astringent şi cicatrizant mediu, antigutos bun, antireumatic mediu-slab.

INDICAŢII:
INTERN:

· infecţii urinare repetate, cu tendinţă de cronicizare - infuzie combinată. Se administrează împreună cu boabe de ienupăr (Juniperus communis), coada şoricelului (Achilea millefoliuni) şi rădăcină de tătăneasă (Symphytum ofBcinalid). Se va consuma zilnic o cantitate de un litru de infuzie combinată, preparată din câte o lingură din fiecare dintre plantele menţionate. în paralel cu utilizarea plantelor se va respecta o dietă preponderent alcalină.

· calcul! renali (mai ales uraţi) - infuzie combinată. Se consumă în asociere cu muşeţel (Matricaria chamomilla) şi frunze de mesteacăn (Betula alba). Cantitatea de infuzie combinată pentru o zi este de 1-1,5 litri. Doza pentru un litru este de o lingură din fiecare plantă (trei linguri în total).

· cistită, pielită, uretrită - pulbere. Se administrează câte o linguriţă rasă de pulbere, de 3 ori pe zi. Este un remediu foarte eficient şi în fazele purulente, eventual însoţite de febră, ale acestor afecţiuni.

· adjuvant în hematurie (urinare cu sânge) - pulbere. Pentru efecte maxime se poate administra împreună cu traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) şi coada şoricelului (Achillea millefolium). Se administrează câte 2 linguriţe din amestec din 3 în 3 ore în prima zi, apoi, odată cu diminuarea simptomelor, se administrează câte o linguriţă de 4 ori pe zi.

· diaree - se iau 34 linguriţe de pulbere pe zi. Pentru un efect mai puternic se asociază cu iarba de creţişoară QAlchemilla vulgaris) în proporţii egale.

· gută, reumatism - infuzie combinată, câte 1 litru zilnic. Acţionează prin efectul său antiinflamator, diuretic şi depurativ, fiind indicat în cure de minim o săptămână.

Alte utilizări interne:

Merişorul mai este folosit sub formă de infuzie combinată şi, mai ales, sub formă de pulbere în afecţiuni şi tulburări cum ar fi: bronşita (mai ales cea însoţită de secreţii abundente), febra, tuşea umedă şi iritativă, hemoragiile diverse.

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:

PULBEREA - frunzele uscate de merişor se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cern prin sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă rasă de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Se poate mânca după 30 de minute de la administrarea plantei. Pulberea nu se păstrează mai mult de 7-8 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.

INFUZIA COMBINATĂ -l lingură de pulbere de merişor se lasă la înmuiat într-o cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea umezită cu apă se fierbe în încă o cană de apă 1-2 minute, după care se lasă la răcit; se filtrează; se combină cele două extracte. Spre deosebire de "ceaiul clasic", această infuzie combinată este foarte eficientă, rezultatele tratamentului cu ea fiind puternice şi rapide.

OBSERVAŢII:

· Efectele antibiotice şi antiinflamatoare ale frunzelor de merişor scad considerabil în căzui în care urina este foarte acidă. Tocmai de aceea este important ca în cazul unor afecţiuni ca cistite, infecţii purulente, inflamaţii puternice ale căilor urinare să se treacă imediat la o dietă antiacidă. Cel mai simplu este să se elimine pe cât posibil complet, pentru o perioadă de timp: proteinele de natură animală (carne, untură, unt, lactate dulci în general), făina albă şi neagră, zahărul (produc o aciditate crescută în organism), alcoolul de orice fel. Regimul alimentar va fi bazat preponderent pe legume bine preparate şi fructe proaspete.

· în litiazele urice sunt contraindicate alimente ca: conopida, fasolea, lintea, mazărea, varza, ciupercile, nucile, arahidele, smochinele, alunele. Acestea alături de alimentele precizate anterior pot favoriza precipitarea uraţilor şi astfel calculii renali se măresc.

PRECAUŢII:

Administrarea în doze mari (peste 4 grame de pulbere pe zi) poate conduce la o iritare a mucoasei gastrice. Mai ales pentru persoanele care prezintă o sensibilitate alergică mărită, înainte de folosirea plantei se va testa o perioadă de timp prin folosirea unei mici cantităţi de plantă. Dacă nu apar nici un fel de reacţii neplăcute se va putea utiliza ulterior, cu moderaţie.

CONTRAINDICAŢII:
Femeile gravide nu vor folosi această plantă.

UN CAZ CONCLUDENT:

D. A., 28 ani, programator, Sibiu - litiază renală

"Am fost extrem de surprins când un bun prieten, în vârstă de nici 28 de ani, m-a sunat pentru a-mi cere sfatul într-o problemă de sănătate mai mult decât delicată: o litiază urinară care-i provocase o colică extrem de puternică, la care se adăugase un blocaj al căilor urinare produs de o bucăţică de calcul care migrase. Medicul îi dăduse vreme de 48 de ore cele mai puternice diuretice şi antispastice, îi recomandase să stea ore în şir în cada cu apă caldă pentru a se relaxa musculatura netedă a ureterului şi a lăsa calculul să fie eliminat la urinare. Aşa că soluţia naturistă se impunea. Ea a constat într-o infuzie combinată făcută din frunze de merişor, frunze de mesteacăn şi flori de soc, amestecate în părţi egale. Din acest amestec a pus 4 linguri de plantă pentru a obpne un litru de preparat obpnut prin macerare şi infuzare (conform reţetei de mai sus), pe care 1-a băut într-o oră, după care a făcut o baie de şezut cu frunze de merişor şi de coada calului (Equisetum arvense n.a.). Deja după 4 ore (cu o întârziere totuşi neaşteptat de mare) a avut primele eliminări masive de urină şi a simţit o decongestionare la nivelul rinichilor. A continuat tratamentul, bând în fiecare zi 2-3 litri din preparatul indicat mai sus, vreme de o săptămână, după care a făcut un nou ecograf. Rezultatul: nici în rinichi, nici în vezică sau pe traiectul urinar, nu mai era urmă de piatră. Cât despre dureri şi senzapa pregnantă de jenă la nivelul rinichilor  au dispărut fără urmă. Şi în prezent prietenul meu face câte 2 cure pe an, a câte şapte zile, cu aceste preparat extrem de puternic pe bază de frunze de merişor, iar problemele renale cu care s-a confruntat ani de zile sunt acum o amintire."