luni, 25 martie 2013

MESTEACĂNUL - Betula alba, sin. Betula pendula


Este un arbore extrem de vivace, care rezistă în cele mai grele condiţii de climă, sol sau altitudine. Creşte în zona de dealuri joase şi de câmpie, unde suportă foarte bine arşiţa şi seceta, în depresiunile adânci unde rezistă la gerurile iernii ori în zonele montane abrupte, unde se agaţă efectiv de stânci şi rezistă vânturilor celor mai puternice. în acord cu capacitatea sa vitală extraordinară, frunzele mesteacănului au proprietăţi terapeutice foarte intense. Ele au o acţiune antiseptică intensă (mai ales asupra bacteriilor), sunt un elixir pentru căile respiratorii (au proprietăţi antiinfecţioase, expectorante, decongestive), pentru rinichi şi vezica urinară, ca şi pentru piele. Sunt utilizate cu mult succes pentru zeci de afecţiuni atât intern, cât şi extern. Să vedem în continuare câteva acţiuni şi indicaţii ale acestei plante medicinale redutabile în lupta cu boala.

ACŢIUNI
INTERN: antibacterian puternic (acţionează mai ales asupra lui Eschericia coli, stafilococului auriu şi alb, bacteriei care produce antraxul), antiinflamator bun, antilitiazic foarte puternic (mărunţeşte „pietrele" la rinichi şi ajută la eliminarea lor), antiseptic urinar şi intestinal puternic, antiseptic respirator puternic, creşte permeabilitatea vasculară, diuretic bun (frunzele mature), hipotensiv uşor, scade valorile colesterolului (hipocolesterolemiant), depurativ puternic (ajută mai ales la eliminarea acidului uric), scade uşor valorile glicemiei (hipoglicemiant), stimulent mediu al secreţiilor gastrice, biliare şi intestinale, coleretic mediu (provoacă eliminarea bilei), sudorific.
Extern: antiinflamator bun, antiseptic pentru piele, tonic capilar bun (stimulează creşterea şi favorizează revigorarea firelor de păr).

INDICAŢII
INTERN:
· litiazã renalã şi urinarã - infuzie combinată. Acţionează mai ales asupra litiazelor cu uraţi (mărunţind calculii şi favorizând eliminarea lor) şi mai puţin asupra oxalaţilor şi fosfaţilor. Pentru litiazele urice se asociază excelent cu frunzele de merişor (Vaccinium vitis-idaeâ) şi florile de muşeţel (Matricaria chamomilla).
· sindrom azotemic cronic - pulbere.
- edeme de cauză alergică - pulbere. Pentru o rapidă dispariţie a edemelor se poate asocia foarte bine cu pulbere de ienupăr (Juniperus communis) şi cu pulbere din flori de trei fraţi pătaţKVio/a tricolor).
· pielitã ºi pielonefritã (mai ales cronicizate), cistitã - infuzie combinată. Eficienţă mai mare are tinctura de mesteacăn combinată în proporţii egale cu cea de boabe de ienupăr (Juniperus communis).
· infecþii intestinale, enteritã ºi enterocolitã, colitã de fermentaþie ºi de putrefacþie - pulbere. Se asociază foarte bine cu scoarţa de stejar (Quercus sp.) şi iarba de salvie (Salvia of&cmalis).
· dispepsie, anaciditate gastricã - pulbere, luată înainte de masă.
- ascită - infuzie combinată concentrată. Se iau 3-4 linguriţe la intervale de 1 oră. Rezultate extraordinare se obţin prin asocierea cu ienupăr în proporţii egale.
· diabet (adjuvant), valori crescute ale colesterolului (adjuvant), aterosclerozã (adjuvant) - pulbere, se asociază excelent cu frunzele de anghinare (Cynara scolymus), cu care se combină în proporţii egale.
· bronºitã cronicã ºi acutã, laringitã ºi esofagitã, guturai, gripã - pulbere. Rezultate foarte bune se obţin prin asocierea cu rădăcină de iarbă mare (Jnula helenium) şi flori de coada şoricelului (Achillea millefolium).
· infecţii bacteriene diverse - pulbere, are rol adjuvant pentru tratamentul cu antibiotice. Pentru infecţiile cu localizare reno-urinară se recomandă tratamentul cu infuzie combinată.
· gutã, reumatism - infuzie combinată.

EXTERN:
· creşterea pãrului - ultima clătire a părului după spălare se face cu infuzie concentrată de mesteacăn.
· rãni, plãgi atone, plãgi infectate - se dezinfectează locul cu tinctura de mesteacăn, după care se aplică o cataplasmă cu frunze de mesteacăn.
· reumatism, dureri articulare - „pernă" cu frunze de mesteacăn. Frunzele de mesteacăn uscate sau proaspete (la scurt timp după culegere) se aplică, într-un prosop sau pânză din material natural, de jur împrejurul articulaţiei dureroase. Se realizează astfel o „pernă" groasă din frunze de mesteacăn care înconjoară membrul bolnav. Peste pânza care va fi suficient de bine strânsă pe corp se aplică o folie de nailon şi se lasă astfel vreme de 2-3 ore. Se va produce o puternică încălzire şi chiar o uşoară iritaţie a zonei astfel tratate, simultan cu dispariţia durerilor în articulaţii. După trecerea acestui interval de timp, frunzele se aruncă (nu se refolosesc) iar pielea se unge cu un unguent de tătăneasă sau gălbenele pentru a preîntâmpina sensibilizarea excesivă a pielii.

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:
PULBEREA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.
TINCTURA - se umple un borcan pe jumătate cu pulbere de plantă (fără a îndesa prea tare), după care se completează restul cu alcool alimentar de 70 de grade amestecând mereu pentru a se omogeniza. Se închide borcanul ermetic cu un capac, după care se lasă la temperatura camerei vreme de 2 săptămâni. După trecerea timpului de macerare, tinctura se filtrează prin tifon şi se trage în sticluţe mici, închise la culoare, reziduul de plantă rămas după stoarcere fiind aruncat
INFUZIA COMBINATĂ (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.) - 1-2 linguriţe de pulbere de frunze se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă 20 minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două extracte; acest preparat se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Doza - 3 căni pe zi.
INFUZIA COMBINATĂ CONCENTRATĂ - se prepară întocmai ca şi cea pentru uz intern cu deosebirea că va fi mai concentrat: 2 linguri de plantă în loc de 1 - 2 linguriţe, iar timpul de fierbere din faza a doua a preparării va fi de 20 minute, la foc mic.
CATAPLASMA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă călduţă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon şi se aplică pe locul afectat.

PRECAUŢII:
Saponozidele din compoziţia mesteacănului pot fi iritante pentru tubul digestiv, la persoanele mai sensibile. în doze mari (peste 100 de grame de frunze consumate într-o zi) mesteacănul este toxic, producând tulburări digestive (inflamatia intestinului subţire, dureri violente abdominale, lipsa poftei de mâncare).

CONTRAINDICAŢII:
Nu se cunosc.

UN CAZ CONCLUDENT:
B.U
.5 ani, Târgu Mureş - bronşită cronică, tuse, sensibilitate la răceli
"Fiica mea, în vârstă de numai cinci atunci, s-a confruntat vreme de mai bine de un an cu un lanţ de răceli care parcă nu se mai terminau. La fiecare răcire a vremii, când stătea în curent sau când mânca ceva rece începea să facă febră, tuşea, îi curgea nasul şi devenea extrem de apatică, ea altfel fiind un copil poate prea vioi.

Eu având un magazin naturist, i-am dat la început remedii naturale din cele mai diverse: echinacea, propolis, lăptişor de matcă, tot felul de alte tonice complexe şi imunostimulente pe bază de plante. Din păcate acestea nu au dat nici un rezultat, aşa încât a trebuit să admit să i se dea medicamente de sinteză pentru a nu apărea complicaţii respiratorii mai grave. După o jumătate de an de medicaţie aiopată parcă răcea şi mai uşor şi, în plus, de la antibiotice a făcut o candidoză generalizată... Nu mai ştiam efectiv ce să mai fac, când mi-a dat un prieten de familie o reţetă-minune: într-un flacon de sticlă se pun câte 5 linguriţe din următoarele fineturi: mesteacăn, mentă (Mentha viridis), brusture (Arctium lappa). Se mai adaugă o linguriţă de tinctură de propolis, o linguriţă de tinctură de ceapă (Allium cepa) şi 3 picături de ulei de mentă. Din acest preparat se ia o jumătate de linguriţă într-un pahar cu apă de 5-6 ori pe zi, pe stomacul gol. Cu acest tratament fetiţa mea şi-a revenit în doar 3 zile, iar după mai multe cure a câte 5 zile făcute Ia intervale de câte o lună sau atunci când dădea primele semne de răceală, infecpile respiratorii care se ţinuseră lanţ în sfârşit au fost învinse. Mulţi din clienţii care au venit la magazinul meu naturist au folosit apoi această reţetă simplă şi deloc greu de făcut (tincturile se găsesc şi în comerţ) şi au declarat că este remediul minune în răcelile de tot felul, în bronşita cronică şi chiar în astm. Eu însămi am observat atunci când simt primele simptome de răceală (care la mine întotdeauna porneşte din zona gâtului), că o gargară cu un pahar de apă călduţă în care pun 2-3 linguriţe de tinctură de mesteacăn şi, eventual, 10picături de propolis mă ajută să depăşesc rapid momentul critic. Ar mai fi şi un post scriptum amuzant la cele povestite: preparatul pe bază de tinctură de mesteacăn descris mai sus este pe cât de eficient, pe atât de neplăcut ca şi gust Aşa am găsit şi mijlocul prin care să-mi temperez fetiţa, altfel parcă prea poznaşă şi voluntară, ameninţând-o că-i dau „reţeta pentru răceală". Trebuie să vă spun că ameninţarea a funcţionat"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu