VALERIANA - Valeriana officinalis

În ultimii trei-patru ani se vorbeşte despre o adevărată criză la nivel european şi mondial de valeriana - producţia de rădăcină este mult sub cererea pieţii. De ce? Pentru că această plantă a devenit materia primă pentru zeci de medicamente, formule de ceaiuri şi fineturi cu efecte sedative şi calmante. într-o lume în care depresia afectează în diferite forme mai bine de 40% din populaţie, în timp ce 10% se luptă cu insomnia şi diferitele tulburări legate de somn,b35% cu diferitele boli cardio-vasculare apărute sau agravate pe fond nervos, valeriana este considerată pe drept cuvânt o plantă strategică. Despre ea şi despre sunătoare (Hypericum perforatum) presa medicală din ţări cum ar fi Germania, Franţa, Elveţia,

S.U.A. vorbeşte de mai bine de un deceniu la superlativ, aceste două ierburi depăşind ca eficienţă şi subtilitate a efectelor cele mai sofisticate descoperiri ale farmaciei moderne în materie de substanţe psihotrope. Care este secretul valerianei? Greu de spus cu ajutorul terminologiei farmacognoziei. Este un sedativ mai puternic şi mai "greu" decât sunătoarea, un somnifer mai blând ca acţiune decât macul, un anxiolitic (înlătură accesele de teamă fără motiv aparent) mai bun decât orice altă plantă din flora europeană. în plus, combate eficient crizele epilepsie sau de astm, colicile abdominale şi intestinale, scade febra, reduce sensibilitatea la durere şi regularizează activitatea cardiacă. O carte întreagă i-ar putea fi dedicată acestei plante care ascunde în ea o adevărată farmacie. Iată în continuare câteva elemente esenţiale despre valeriana.

ACŢIUNI:

INTERN: anticonvulsiv puternic, antidepresiv bun, calmant foarte puternic al sistemului nervos (intensitatea fiind direct proporţională cu doza), antiepileptic bun, timoleptic (psiho-stabilizant), tranchilizant (în doze mari), antifebril mediu, antispastic puternic, antidiabetic mediuslab, carminativ slab, diuretic mediu, hipotensiv, sedativ puternic, spasmolitic foarte bun, vermifug mediu.

EXTERN: antinevralgic bun, calmant

INDICAŢII:

INTERN:

· contracţii spasmodice nervoase, convulsii febrile, epilepsie - pulbere. În preajma momentelor de criză se folosesc doze mici (1/2 linguriţă de pulbere) administrate des, din oră în oră. Nu se vor depăşi totuşi 6-7 administrări pe zi (pentru o persoană matură, bine dezvoltată din punct de vedere fizic).

· insomnie persistentă, insomnie l a persoanele apăsate de gânduri "negre" sau obsesive - infuzie combinată, cu minim o oră înainte de culcare. După administrarea infuziei nu se mai mănâncă nimic. în perioada tratamentului se mai recomandă un ritm de viaţă foarte regulat şi un regim alimentar naturist.

· isterie, stări de excitaţie şi nervozitate - pulbere.

· nevroze de diverse etiologii - pulbere în cure de lungă durată: 40 de zile de tratament cu 7 zile de pauză. Se poate asocia foarte bine cu sunătoarea {Hypericum perforatum).

· depresie, angoasă, ticuri - pulbere. Asocierea cu sunătoarea (Hypericum perforatum) dă rezultate mai bune, în special în depresii.

· tulburări de menopauză - macerat la rece în cure de lungă durată (3 luni).

· tulburări hormonale la pubertate, pubertate prematură - pulbere: 1 sfert de linguriţă de 3-4 ori pe zi. Se asociază foarte bine cu urzica moartă albă QUrtica lamium album) şi traista ciobanului (Capsetia bursa-pastoris).

· ciclu menstrual dureros, spasme uterine, ciclu menstrual foarte abundent (hlpermenoree) - pulbere.

· hiperexcitabilitate sexuală, nimfomanie - pulbere. Se porneşte de la o doză de şoc de 6 linguriţe pe zi, reducânduse după trei zile la 5 linguriţe pe zi, după încă trei zile la 4, ajungându-se în final la 3 linguriţe pe zi,
doză care va fi crescută de câte ori se simte nevoia. Tratamentul este valabil şi în nevrozele şi în insomniile foarte severe.

· ejaculare precoce - pulbere. Se vor face cure mai îndelungate (3-5 săptămâni) cu o doză de o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi.

· ameţeli, migrene, dureri de cap de natură nervoasă - macerat la rece.

· nevralgii, sciatică - pulbere. Se administrează repetat, în doze mici.

· hipertensiune, palpitaţii cardiace - pulbere.

· sughiţ - macerat la rece. Se bea cu înghiţituri mici, ţinând mai mult timp în gură maceratul.

· tremurături de diverse etiologii - pulbere.

· crize astmatice (mai ales cele apărute pe fondul stresului psihic), tuse nervoasă - pulbere. Se poate asocia cu o mică cantitate de isop (Hyssopus ofttcinalis) - un vârf de cuţit la o linguriţă de pulbere de valeriană.

· febră intermitentă - infuzie combinată: 1-2 căni pe zi.

Alte utilizări interne:

Rădăcina de valeriană sub formă de pulbere sau de infuzie combinată mai este indicată în: balonare, fermentaţii gastrice şi intestinale, diaree, boli cronice de piele, viermi intestinali.

EXTERN:

· reumatism - se pun cataplasme cu rădăcină de valeriană pe locurile dureroase.

· nevralgie - se pun cataplasme cu rădăcină de valeriană pe locurile dureroase. Dacă senzaţia de căldură diminuează durerea şi contractura, atunci se pun sticle cu apă cât mai caldă peste cataplasmă.

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:

PULBEREA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia,, de regulă, o linguriţă rasă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu puţină apă. Se poate mânca la minim 30 de minute după administrarea plantei. Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.

INFUZIA COMBINATĂ (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.) - o linguriţă de pulbere de valeriană se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă fierbinte timp de 20 de minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două extracte; acest preparat se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Doza - 3 căni pe zi.

CATAPLASMA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă călduţă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon şi se aplică pe locul afectat

PRECAUŢII:

Utilizarea excesivă poate determina stare de lentoare mentală şi somnolenţă diurnă excesivă.

CONTRAINDICAŢII?

Dozele mari sunt contraindicate în paralizie.

OBSERVAŢII:

· În medicina tradiţională Ayurveda valeriana este adesea asociată cu rădăcina de obligeană (Acorus calamus), care echilibrează efectul sedativ foarte puternic al valerianei.

· Despre valeriana se spune în medicina populară de pe întregcuprinsul României că alungă demonii, ielele, zburătorii şi toate spiritele rele, motiv pentru care este eficientă în diferite tipuri de rătăciri ale minţii, halucinaţii sau stări de posesiune.

· Deşi are un efect sedativ remarcabil, valeriana nu prezintă nici unul dintre efectele secundare ale medicamentelor tranchilizante.

UN CAZ CONCLUDENT:

M.I., 32 de ani, asistent medical, Bucureşti - insomnie şi depresie nervoasă

Am cunoscut recent cazul unei tinere doamne care după mai mulţi ani cu gărzi nocturne foarte grele şi-a dereglat ciclul de somn într-un asemenea grad încât nu reuşea să adoarmă noaptea pentru lungi perioade de timp, nici măcar după utilizarea unor tranchilizante. Rezultatul: o continuă stare de oboseală, nervozitate, tulburări de auz şi de văz, într-un cuvânt o stare de rău general, care a început să se combine şi cu o tot mai puternică depresie. Fiindu-i teamă să nu ajungă să folosească somnifere din ce în ce mai puternice sau să ajungă la medicape psihotropă alopată, a căutat un remediu natural care să îi aducă somnul şi odihna în fiecare noapte. După mai multe tentative, în care a folosit păducel (Crataegus oxyacantha n.a.), tei (Tilia sp.),salcâm (Robinia pseudacacia), sulfină (Melilotus officinalis) şi alte plante mai "blânde", a trecut la un tratament intensiv cu valeriana (2 linguriţe de pulbere înainte de culcare), ale cărui efecte nu s-au lăsat aşteptate prea mult după primele 3-4 zile începuse să se simtă mult mai puţin agitată chiar şi în timpul zilei, iar nopţile se derulau din ce în ce mai puţin agitat somnul apărea la început cam după o oră de la culcare, pentru ca după prima săptămână de tratament să ajungă profund şi regenerant, cum nu fusese de ani de zile. Efectele s-au menţinut în continuare, în măsura în care folosea înainte de culcare pulberea de valeriană. A fost nevoie de un interval mult mai lung de timp (cam 2 luni) ca să se poată reface complet şi să se poată dispensa de ajutorul acestei plante. Cât despre starea de nervozitate şi depresie sau tulburările senzoriale - acestea s-au estompat şi au dispărut gradat în prima lună de tratament.

Elementul excepţional care reiese din acest caz, similar cu multe altele în care a fost utilizată această palntă, este că valeriană deşi are efecte foarte puternice, nu dă dependenţă, ci favorizează reintrarea în normal a activităţii nervoase şi psihice.