CIMBRU

CIMBRU - Thymus vulgarls

Este puţin cunoscut la noi în ţară ca plantă medicinală, fiind adesea confundat cu cimbrul de grădină (Satureja hortensis), cu care nu are însă comun decât mirosul, în rest aspectul, compoziţia chimică şi utilizările terapeutice fiind net diferite. Ca aspect se aseamănă foarte bine cu cimbrişorul (ruda sa sălbatică), însă creşte în cultură, este de 2-3 ori mai înalt, are frunzele de un verde mai viu, iar mirosul este foarte puternic, înţepător. în fitoterapie se distinge printre celelalte plante prin efectele sale antiseptice deosebit de intense, prin acţiunea sa puternică de stimulare şi reglare a digestiei. Un pic prea puternic ca aromă pentru a fi folosit singur în mâncăruri, el constituie o plantă medicinală de prim ordin prin intensitatea efectelor sale terapeutice, despre care vom vorbi în continuare:

ACŢIUNI:
INTERN: antifungic mediu (combate fungii din genurile Aspergillus, Penicillium, Trichoderma), antiputrid puternic, antiseptic general puternic (acţionează cu predilecţie asupra bacteriilor şi ciupercilor parazite), antiseptic genito-urinar puternic, antiseptic intestinal puternic, antiseptic respirator foarte puternic, antispastic bun (calmează în special spasmele căilor respiratorii), antitusiv puternic, aperitiv bun, bactericid şi bacteriostatic mediu (inhibă dezvoltarea bacteriilor: Escherichia coli, Staphylococcus aureus, Bacillus cereus), carminativ puternic, coleretic mediu-slab, decongestionant bun (acţionează îndeosebi asupra plămânilor şi glandelor mucoase de la nivelul gâtului şi nasului), digestiv şi stomahic bun, diuretic mediuslab, emenagog mediu-slab, expectorant bun, sialogog bun(sporeşte secreţia de salivă), vermifug mediu, stimulator al leucocitozei în bolile infecţioase, sudorific slab, stimulează activitatea intelectuală, stimulent bulbar, tonic nervos bun, hipnotic slab.EXTERN: antibacterian şi antifungic foarte puternic (inhibă dezvoltarea ciupercilor patogene), antireumatismal bun, cicatrizant slab, paraziticid, rubefiant, stimulează circulaţia periferică

INDICAŢII:
INTERN:

· bronşită, astm bronşic, adjuvant în tuberculoză - pulbere pentru tratamente de lungă durată; pentru o acţiune rapidă de decongestionare a căilor respiratorii şi pentru un efect antiseptic energic se foloseşte infuzia fierbinte.

· guturai, gripă, răguşeală - pentru o acţiune rapidă şi oprirea bolii în fază incipientă se face o infuzie fierbinte din care se beau 34 căni. O reţetă
foarte eficientă se prepară prin adăugarea la fiecare cană de infuzie a unei jumătăţi de linguriţă de flori de soc şi 1-2 vârfuri de cuţit de pulbere de
ardei iute.

· tuse convulsivă, spastică şi astmatică - pulbere.

· atonie digestivă (digestii lente) - pulbere luată cu un sfert de oră înainte de masă. Suplimentar se poate lua o doză redusă (un vârf de cuţit) şi după încheierea mesei.

· infecţii renale, cistită - infuzie combinată. Efecte foarte puternice se obţin prin combinare în proporţii egale cu frunzele de merişor {Vac- cinium vitis-idaea),

· diaree, gaze intestinale (enterocolită, colită de fermentaţie şi colită de putrefacţie), adjuvant în febra tifoidă - se administrează sub formă de pulbere, sublingual. Tratamentul se face în cure de o lună cu o săptămână pauză.

· digestie dificilă, inapetenţă în perioada de convalescenţă, insuficientă secreţie de salivă - pulbere luată înainte de masă.

· paraziţi intestinali (oxiuri, tenie etc.) - pulbere, în cure de o lună. Efecte foarte bune are şi uleiul volatil.

· dureri de cap pe bază nervoasă, oboseală - se administrează sub formă de pulbere, sublingual.

· anemie (la copii) - se administrează sub formă de pulbere, sublingual. Doza pentru copii este de un vârf de cuţit de pulbere, înainte de fiecare masă.

Alte utilizări interne:
Ca adjuvant, alături de plantele specifice afecţiunii tratate, cimbrul are efecte foarte bune în următoarele boli şi tulburări: diskinezie biliară, dispepsii uşoare, impotenţă, reumatism, tulburări circulatorii, hipotensiune, furunculoză.

EXTERN:

· dureri reumatice - se toarnă în apa de baie fierbinte infuzie combinată superconcentrată, se fac băi generale

· eczeme infecţioase, râie, plăgi infectate - cataplasmă

· pentru îngrijirea dinţilor şi a gurii - clătiri ale gurii cu infuzie combinată superconcentrată (se poate folosii cu argilă, în părţi egale).

· micoză vaginală (infecţie cu ciuperci parazite) - spălaturi cu infuzie combinată superconcentrată.

· arsuri, înţepături de insecte - cataplasmă

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:

PULBEREA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă rasă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile. în cazul copiilor doza pentru o zi este de un vârf de cuţit (0,2g), de 3 ori pe zi.

INFUZIA COMBINATĂ (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.) - 1-2 linguriţe de pulbere de cimbru se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă fierbinte timp de 20 de minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două extracte; se bea înainte de masă cu un sfert de oră acest preparat doza - 3 căni pe zi.

INFUZIA COMBINATĂ SUPERCONCENTRATĂ - se prepară întocmai ca şi cea anterior prezentată cu deosebirea că va fi mai concentrată: 2-3 linguri de plantă în loc de 1 - 2 linguriţe.

INFUZIA FIERBINTE (această formă de administrare se utilizează datorită efectului său hipertermiant; pentru efecte vindecătoare în cazul afecţiunilor grave, plantele se administrează numai sub formă de pulbere, macerat, tinctură sau infuzie combinată; ceaiul distruge mai mult de 80% din principiile active ale plantei) - peste o linguriţă de pulbere de cimbru se adaugă o cană de apă fierbinte (250 ml), se acoperă şi se lasă să infuzeze vreme de 10-15 minute, după care se îndulceşte cu miere şi se consumă cât mai caldă posibil. Doza - 3 căni pe zi.

CATAPLASMĂ - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă călduţă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon şi se aplică pe locul afectat

PRECAUŢII:

Luat în cantităţi mari provoacă tulburări.gastrcmtestinale. Uleiul volatil provoacă şi excitaţii nervoase urmate de depresie psihică, hipotensiune şi contractură musculară.

CONTRAINDICAŢII:

Pentru uzul extern, dacă nu aţi mai folosit cimbru, este bine să-1 testaţi mai întâi pentru a fi siguri că nu aveţi reacţii alergice la timol (una din componentele principale ale cimbrului).

OBSERVAŢII:

Ca o curiozitate, numele ştiinţific al cimbrului (Thymus) ar putea deriva şi din cuvântul grecesc „thumus" care semnifică "curaj". Civilizaţiile antice credeau că el ar inspira acest sentiment Prin anul 1663, supa de cimbru era considerată cel mai bun leac al... timidităţii.

UN CAZ CONCLUDENT

Iată un caz relatat de un medic din Bucureşti, M.C., specialist în tratarea tulburărilor digestive cu ajutorul plantelor:

"Pacienta S.P., din Sighişoara, în vârstă de 58 de ani, pensionară, suferea de un an de o boală extrem de supărătoare: colită de fermentape. La început se balona foarte uşor atunci când avea stări de nervozitate accentuată ori atunci când consuma fructe sau salate de legume. Cu timpul, intoleranţa sa extins şi asupra produselor lactate, a mâncărurile care nu erau foarte bine fierte, apoi asupra pâinii, a leguminoaselor (fasole, mazăre, soia). Au apărut dureri de abdomen foarte puternice, diaree persistentă, o stare de slăbiciune şi de nervozitate tot mai accentuate. Durerile extrem de violente au ridicat suspiciunea că ar fi vorba despre cancer de intestin, însă analizele imagistice făcute cu tomograful şi apoi prin rezonanţă magnetico-nucleară au pus în evidenţă faptul că nu exista nici un proces proliferativ în acea zonă. S-a recurs la medicaţia specifică pentru stoparea diareei şi a balonării, precum şi la calmante de sinteză pentru controlul stării psihice care alimenta boala fizică. După 6 luni de tratament situaţia se prezenta mai rău ca înainte în sensul că pacienta avea insomnii din cauza durerilor, se hrănea tot mai prost din cauza intoleranţei la o gamă extrem de largă de alimente şi slăbise. în disperare de cauză a cerut un tratament naturist şi i-a fost recomandat un preparat foarte simplu:

· într-un vas de ceramică sau sticlă se pune un litru şi jumătate de apă şi se adaugă 4 linguri de cimbru uscat şi măruntit, 2 linguri de frunze de mentă (Mentha piperita) şi 2 linguri de argilă galbenă sau cenuşie;

· se lasă totul la macerat la temperatura camerei de seara şi până a doua zi dimineaţa, când se separă maceratul obţinut de argila care s~a depus pe fundul vasului;

· după decantare se filtrează maceratul prin tifon, Iar preparatul obţinut se pune într-o sticlă;

· se bea pe parcursul zilei întreaga cantitate de preparat, pe stomacul gol, cu minim jumătate de oră înainte de mesele principale.

Tratamentul a durat 3 luni, iar după primele 2 săptămâni deja starea pacientei se ameliorase simţitor - tranzitul intestinal devenise aproape normal, durerile abdominale deveniseră suportabile. Contra balonării mai lua câte un vârf de cuţit de pulbere de cimbru înainte şi după masă, ceea ce a dus la estomparea şi, cu timpul, la dispariţia acestui fenomen. La sfârşitul celor 3 luni de tratament deja putea mânca legume sau fructe crude în perioadele în care nu se confrunta cu un stres accentuat, iar durerile insuportabile şi insomniile produse de acestea deveniseră deja de domeniul amintirii. în prezent, la 2 ani după tratament, pacienta, care între timp a renunţat la calmantele de sinteză şi a recurs la exerciţiile de relaxare prin respiraţie abdominală şi autosugestie benefică - se simte excelent, iar atunci când simte o tentativă de recidivă recurge Ia o cură de 2 săptămâni cu preparatul cu care a făcut tratament anterior şi la pulberea de cimbru luată înainte şi după masă, pentru stimularea şi corectarea digestiei."