MENTA - Mentha piperita

Fără a face parte dintre remediile forte, este una din plantele cele mai folosite în fitoterapia de pe toate meridianele. Sursele istorice arată că menta era utilizată încă din antichitate, la greci şi apoi la romani fiind la mare cinste pentru tămăduirea bolilor şi alinarea durerilor. La origine a fost o plantă spontană, însă marea majoritate a varietăţilor folosite în prezent sunt cultivate. Principalul său component - uleiul volatil - are efecte terapeutice puternice şi complexe, potenţate de celelalte substanţe conţinute de plantă (taninnri, flavone, acid cumaric etc). Astfel menta are o acţiune extrem de puternică asupra aparatului respirator, favorizând dilatarea bronhiilor, eradicând infecţiile, stimulând chiar centrul nervos din creier care coordonează procesul respirator. Apoi, acţionează ca reglator al digestiei, normalizator al tranzitului intestinal, calmant psihic blând şi eficient, motive pentru care este unul din "medicamentele" uzuale din farmacia casei. Să-i cunoaştem în continuare mai bine proprietăţile.

ACŢIUNI:
INTERN: analgezic slab, antidiareic bun, antiemetic puternic (împiedică voma producând o uşoară anestezie a mucoasei gastrice), stimulent respirator foarte puternic, antifermentativ uşor, antiseptic gastro-intestinal bun, antispastic mediu, astringent uşor, bacteriostatic bun, calmant al colicilor hepatobiliare, carminativ mediu-slab (reduce gazele intestinale), coleretic şi colagog mediu-slab, diuretic mediu-slab, antitusiv mediu-slab, expectorant bun, febrifug bun, împiedică somnul (în doză puternică), calmant psihic mediu-slab, relaxant-sedativ slab (în doză mică-medie), stimulent şi excitant bun pentru aparatul digestiv şi circulator, stomahic mediu-slab, sudorific slab, tonic nervos puternic, vasoconstrictor de intensitate medie, vermifug mediu-slab.

EXTERN: antifungic (inhibă dezvoltarea ciupercilor patogene) slab, antiinflamator bun la nivelul sinusurilor, antiseptic bun, ăntispasmodic puternic, antiviral în doze mari (faţă de virusul herpetic), bun calmant şi antiinflamator la nivelul pielii (reduce senzaţia de mâncărime şi usturime în special), paraziticid mediu, vasodilatator la nivelul epiteliului nazal.

INDICAŢII:
INTERN:

• astm, bronşită - pulbere, se asociază foarte bine cu iarba de trei fraţi pătaţi (Viola tricolor). în fazele acute se bea infuzie fierbinte de mentă pentru efectul bronhodilatator rapid (efect similar are inhalarea dintro
  batistă a uleiului volatil).
• gripă, guturai, tuberculoză (adjuvant), tuse convulsivă - infuzie fierbinte atunci când boala este asociată cu stare de frig. Pentru combaterea febrei se foloseşte infuzia sau, mai bine, infuzia combinată administrată la temperatura camerei.
• digestie lentă, indigestie, balonare, aerofagie (ingerarea involuntară de aer în timpul mesei urmată de eructaţii) - pulbere luată sublingual înainte de masă cu 5-10 minute.
• sughiţ - se bea un pahar cu infuzie de mentă cu înghiţituri mici şi dese, pe cât posibil fără a face pauză.
• colici gastrice, colici abdominale, colon spastic - infuzie fierbinte
• dureri de stomac, dureri de stomac pe fond nervos - infuzie combinată administrată la temperatura camerei. Se asociază foarte bine cu muşeţelul (Matricaria chamomilla).
• senzaţie de vomă (greaţă) de diferite etiologii, rău de călătorie - pulbere administrată cu o oră înainte de plecare. Dacă este necesar se va administra şi pe parcursul călătoriei. Pentru răul de călătorie foarte
  persistent, se obţin efecte excelente prin asocierea mentei cu puţină pulbere de ghimbir (Ziginber officinalis).
• balenă (miros urât al gurii), halenă asociată cu dispepsie - se combină în proporţii egale pulberea de mentă cu pulberea de pelin (Artemisia absinthium). Se ia o linguriţă din acest amestec de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine 10-15 minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Cura durează 7-10 zile.
• diaree - infuzie combinată cu o concentraţie direct proporţională cu gravitatea afecţiunii (o linguriţă la cană în formele uşoare, până Ia 34 linguriţe la cană când diareea este puternică). Pentru a obţine efecte foarte puternice şi rapide se asociază menta cu frunze de coada racului {Potentilla anserina) sau creţişoară (Alchemilla vulgaris) în proporţii egale.
• infecţii gastro-intestinale - infuzie combinată superconcentrată
• dureri de cap (cefalee), migrenă (mai ales însoţită de vomă) - infuzie combinată (se fac şi aplicaţii externe cu mentă - a se vedea mai jos)
• angoasă, insomnie, nervozitate - infuzie combinată de mentă (o linguriţă la cană) servită călduţă.
• oboseală, oboseală mentală - pulbere sau infuzie combinată de mentă servită rece sau la temperatura camerei. Se prepară din 2 linguriţe la cană (prin creşterea concentraţiei de mentă se schimbă şi efectul psiho-mental al extractului).

Alte utilizări interne:
Ca adjuvant, alături de plantele specifice afecţiunii tratate, menta are efecte foarte bune în următoarele boli şi tulburări: dismenoree (ciclu menstrual neregulat sau dureros), colecistopatii, calculi biliari (litiază biliară),
afecţiuni cronice ale pancreasului, aritmie cardiacă, paralizie, reumatism, sinuzită, şoc, tremurături, viermi intestinali (ascarizi, oxiuri).

EXTERN:

• dureri musculare - se toarnă în apa de baie fierbinte infuzie combinată superconcentrată, se fac băi generale. ,
• herpes - comprese cu infuzie combinată superconcentrată. Cataplasmele cu rostopască, echinaceea şi mentă în proporţii egale au efecte foarte bune.
• iritare cutanată, prurit (mâncărime a pielii) - catapiasmă rece pusă pe locul afectat
• urticarie - se face o catapiasmă cu mentă şi muşeţel (Matricaria chammomilla~) în proporţii egale care se aplică pe locul afectat Are efecte calmante, reduce inflamaţia.
• migrene, dureri de cap - se pun cataplasme pe ceafă şi pe frunte care se fixează cu bandaj
• contuzii - catapiasmă pe locul afectat.
• ten gras, pori dilataţi - catapiasmă cu frunze de mentă după o spălare prealabilă a tenului cu apă şi săpun pentru faţă.

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:

PULBEREA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă rasă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.

INFUZIA COMBINATĂ (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.) - 1-2 linguriţe de pulbere de frunze de mentă se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă fierbinte timp de 20 de minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două extracte; acest preparat se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Doza - 3 căni pe zi.

INFUZIA COMBINATĂ SUPERCONCENTRATĂ - se prepară întocmai ca şi cea anterior prezentată cu deosebirea că va fi mai concentrată: 2- 3 linguri de plantă în loc de 1 - 2 linguriţe.

INFUZIA FIERBINTE (această formă de administrare se utilizează mai ales datorită efectului său hipertermiant; pentru efecte vindecătoare în cazul afecţiunilor grave, plantele se administrează numai sub formă depulbere, macerat, tinctură sau infuzie combinată; ceaiul distruge mai mult de 80% din principiile active ale plantei) - peste o linguriţă de pulbere de frunze de mentă se adaugă o cană (250 ml) de apă fierbinte, se acoperă şi se lasă să infuzeze vreme de 10-15 minute, după care se îndulceşte cu miere şi se consumă cât mai caldă posibil. Doza - 3 căni pe zi.

CATAPLASMA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă călduţă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon şi se aplică pe locul afectat

PRECAUŢII:

În tratamentul persoanelor bolnave de stomac (gastrită, ulcer etc.) menta obişnuită poate da senzaţie de jenă gastrică şi chiar uşoare dureri. în acest caz va fi preferată menta dulce (Mentha viridis). Utilizarea pe termen foarte lung a mentei în doze mari duce la o sensibilizare a tubului digestiv şi poate predispune la nevralgii.

CONTRAINDICAŢII:
Nu se cunosc.

OBSERVAŢII:

• Menta dulce (Mentha viridis) este mai eficientă în tratarea boţilor febrile, a inflamaţiilor puternice, a bolilor care se agravează la căldură, precum şi a persoanelor cu sensibilitate gastrică crescută. .
• Pentru tratarea balonării, indigestiei, aerofagieij inapetenţei cea mai indicată este menta pipărată (Mentha piperita).

CAZURI CONCLUDENTE:

G.F., 60 de ani, pensionară, Constanţa - tulburări de menopauză cu senzaţie intensă de prurit (mâncărime)

"Îmi vine greu să scriu despre problemele de sănătate prin care am trecut, fiind din fire o persoană mai mult decât pudică. Când mă gândesc însă câte alte femei ca şi mine trec prin acest calvar numit tulburări de menopauză, mă simt datoare în primul rând faţă de ele să le fac cunoscute tratamentele care m-au ajutat enorm. Pentru mine sub numele destul de „inofensiv" de tulburări de menopauză s-au ascuns luni întregi de suferinţă produsă de un fel de degringoladă a corpului meu, care părea scăpat de sub control. întâi a apărut o stare de nervozitate puternică: parcă nimic nu mă mai mulţumea, eram mereu nemulţumită şi iritabilă.

Apoi, au apărut bufeuri de căldură, care mă făceau să transpir foarte intens în câteva minute. Concomitent, au început tulburările de apetit - de la o zi la alta şi uneori şi mai des oscilam între o totală indiferenţă faţă de hrană (care apărea pe acelaşi fond de iritare şi nemulţumire) şi un apetit extrem de puternic, care mă făcea să mănânc incredibil de mult (ceea ce ulterior mă făcea să mă simt şi mai nemulţumită). Fireşte, am ajuns la medic, care mi-a recomandat nişte pastile hormonale, care într-adevăr mi-au calmat bufeurile de căldură, au făcut să nu mai apară transpiraţia aceea abundentă şi chiar mi-au dat o anumită stare de calm sau, mai precis, de placiditate şi indiferenţă. Problema este însă că după două luni de administrare a medicamentelor hormonale m-am confruntat cu un simptom pe cât de penibil, pe atât de deranjant un prurit vaginal extrem de intens. Am fost la ginecolog, am făcut tot felul de tratamente cu ovule vaginale şi creme, care au perturbat flora normală şi mai rău au făcut, pentru că aşa cum a concluzionat în final unul din medicii care m-au consultat, mâncărimile erau din cauze interne. în momentul în care mâncărimile insuportabile au apărut şi la nivelul pielii corpului, am renunţat Ia tratamentul hormonal şi m-am „predat" medicinii naturiste.

Am ajuns printr-o cunoştinţă la un practician, zicea el „amator", al medicinii tradiţionale indiene - ayurveda, „amator" care mi s-a părut mai profesionist decât top cei care mă trataseră până atunci. După ce a vorbit cu mine vreme de aproap o oră, mi-a luat pulsul, mi-a observat felul de a respira, de a mă mişca, de a formula o ideile şi jnulte alte detalii la care nu m-aş fi gândit vreodată, el mi-a spus simplu că este vorba de o perturbare a elementului foc în fiinţă şi mi-a dat nişte remedii care mi s-au părut banale. Intern, mi-a dat un amestec extrem de simplu de pulbere de mentă şi crepşoară (Alchemilla vulgaris n.a.) pe care să-1 iau de patru ori pe zi. Contra mâncărimii vaginale mi-a recomandat să-mi prepar o pastă din pulbere de mentă şi tătăneasă, foarte fin măcinată şi combinată în proporţii egale. Peste pulberile celor două plante turnam apă călduţă şi amestecam până se forma o pastă omogenă pe care o aplicam direct pe perepi vaginului, unde avea un efect calmant practic instantaneu. Aceeaşi pastă am pus-o pe piele, pe locurile care mă mâncau, după care am acoperit-o cu tifon şi nailon, obţinând aceleaşi efecte calmante extraordinare. Mi-a mai recomandat acel terapeut să fac o dată pe săptămână băi complete în care să tom cinci litri de infuzie de mentă (infuzia combinată al cărei mod de preparare este descris mai sus n.a.). Aceste băi, mi-a spus practicianul ayurvedist, urmau să-mi decongestioneze respiraţia, să-mi reducă nervozitatea şi în acelaşi timp să mă ajute să nu cad în apatie. Cunosc menta pe care o beam din când în când ca ceai de când eram copilă, dar nu mi-aş fi imaginat că poate aduce o asemenea alinare în tulburări care nu cedau nici la cele mai sofisticate medicamente. Practic cu ajutorul acestor plante şi a unei diete foarte uşoare, cu multe legume şi fructe crude, mai ales sub formă de suc, am reuşit să trec cu bine acest veritabil hop al vârstei a treia. Recomand cu căldură aceste tratamente simple tuturor femeilor care se confruntă cu aceleaşi simptome ca şi mine."