ARNICA

ARNICA - Arnica montana

Fără doar şi poate că arnica este una dintre pretendentele cele mai serioase la titlul de regină a plantelor medicinale. Pe lângă frumuseţea florilor sale şi mirosul său cu totul special, ea este folosită cu succes în mai mult de 150 de afecţiuni şi tulburări, de la fracturi şi entorse, la paralizie şi depresie, de la guturai, la tumori maligne. Arnica este unul din cele mai puternice imunostimulente din flora noastră şi din cea mondială. Ea are principii imunostimulatoare cu moleculă mică, care prezintă avantajul că nu sunt degradate în procesul digestiei (cum se petrece cu principiile active din alte imunostimulente - cânepa codrului, vase, mărul lupului etc.) şi ca atare sunt extrem de eficiente în cure de lungă durată în tratamentul infecţiilor respiratorii şi urinare recidivante, al tumorilor maligne şi benigne, precum şi al diferitelor maladii microbiene, inclusiv îrl cele virale. O acţiune extrem de intensă are şi asupra sistemului nervos central, fiind indicată în mod special în paralizii şi semipareze, în epilepsie post-traumatică. Pentru uz extern este un adevărat panaceu în tratamentul tuturor leziunilor, de la răni şi contuzii, până la fracturi
şi luxaţii.

ACŢIUNI:

INTERN: imunostimulent general foarte puternic, antidepresiv bun, antifebril bun, antibiotic puternic, antiinfecţios urinar şi respirator puternic, antisclerozant cerebral bun, diuretic bun, hipotensiv mediu, măreşte viteza de irigare a coronarelor dezvoltând efecte inotrop pozitive şi cronotrop pozitive, stimulent respirator bun, tonic nervos puternic, tonic cardiac bun, vasodilatator coronarian mediu.EXTERN: antiseptic puternic, cicatrizant puternic (favorizează formare ţesutului de granulaţie), favorizează consolidarea ligamentelor şi a oaselor, rubefiant mediu (activează local circulaţia sanguină şi produce o încălzire a ţesuturilor).

INDICAŢII:
INTERN:

· bronşită, amlgdalită, f arlngită, guturai, gripă, viroză pulmonară - pulbere. Tratamentul intern se completează foarte bine cu gargara cu infuzie combinată.

· cistită, nefrită, pielonefrită - pulbere. Rezultate foarte bune se obţin folosind tinctura, mai ales asociată cu alte plante.

· insuficienţă coronariană, hipertensiune, anghina pectorală - pulbere, 1 vârf de cuţit de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

· traumatism cranio-cerebral, cefalee post-traumatică - pulbere, 1 vârf de cuţit de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

· pareze şi semi-pareze - pulbere, 1 vârf de cuţit de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Se asociază excelent cu amestecul de pulberi rozmarin (Rosmarinus officinalis), salvie (Salvia officinalis) şi maghiran (Majorana hortensis), câte un gram din fiecare.

· insomnie, palpitaţii cardiace, coşmaruri, spaimă nocturnă post-traumatică - pulbere, 1-2 vârfuri de cuţit seara, cu 2-3 ore înainte de culcare.

· depresie psihică, nevroză, isterie - pulbere, 1 vârf de cuţit de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

· stări de şoc ca urmare a unor traumatisme fizice sau emoţionale - pulbere, 1 vârf de cuţit de 3-4 ori pe zi. Administrată la scurt timp după producerea şocului dă rezultate excepţionale în reducerea efectelor nefaste ce pot să se manifeste pe termen lung.

EXTERN:

· luxaţii, entorse, întinderi musculare - cataplasmă cu arnică. Locul afectat se dezumflă sau se detensionează imediat, iar procesul de vindecare este foarte multe accelerat.

· răni, răni care se vindecă dificil, răni care apar la persoanele imobilizate la pat - cataplasmă.

· cicatrici cheloide, cicatrici inestetice, cancer de piele - cataplasmă cu arnică aplicată vreme de 2 ore pe zi. Este bine ca locurile afectate să fie cât mai mult timp expuse acţiunii
binefăcătoare a aerului.

· cancer al limbii, al cavităţii bucale şi al gâtului (adjuvant) - clătiri ale gurii şi gargară cu combinaţia infuzie combinată de arnică.

· contuzii (vânătăi) - cataplasmă

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:
PULBEREA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, 1 vârf de cuţit de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.INFUZIA COMBINATĂ (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.) - o linguriţă de pulbere de arnică se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă 1-2 minute, după care se lasă Ia răcit; se combină cele două extracte; se bea înainte de masă cu un sfert de oră acest preparat De regulă se foloseşte pentru uz extern pentru gargară sau spălaturi.CATAPLASMA - planta se macină fin cu râşniţa eiectrică de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă călduţă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon şi se aplică pe locul afectat. Important: deoarece este foarte iritantă, de regulă arnica se combină în cataplasme cu pulberea de rădăcină de tâtăneasă: la o linguriţă arnică se pun 1-2 linguriţe de tâtăneasă.

CONTRAINDICAŢII FERME:
INTERN: copii sub trei ani; femei gravide (arnica are efecte abortive).EXTERN: persoane cu pielea foarte sensibilă (arnica este iritativvezicantâ), persoane alergice la plante cum ar fi coada şoricelului, crizantema, dalia.

ATENŢIE LA TOXICITATEA ACESTEI PLANTE!

Luată intern ca atare în doze mai mari de 7 grame de plantă sau de 50 ml. (10 linguriţe) de tinctură, arnica este toxică. Simptomele intoxicaţiei sunt stări de ameţeală, probleme de echilibru, dificultate în mişcări, tremurături ale membrelor, deranjamente respiratorii şi digestive.

Primul ajutor constă în administrarea de cărbune medicinal şi provocarea de vomismente, fiind solicitat de urgenţă tratament medical de specialitate.

UN CAZ CONCLUDENT:

P.E., 62 ani, pensionară, Braşov - tuse de etiologie necunoscută

"De câţiva ani m-au ajuns bolile bătrâneţii şi chiar dacă bărbatul meu mă ajută cum poate, chiar să merg până la piaţă a devenit un efort peste puterile mele. Mai ales în ultima vreme m-am confruntat cu hipertensiunea, cu insomnii puternice, şi m-am simţit foarte slăbită şi pe deasupra începusem şi să tuşesc cu atâta putere încât îl trezeam noaptea pe soţul meu care dormea în camera alăturată.

Am fost în spital în noiembrie anul trecut şi chiar dacă au descoperit la analize că plămânii sunt mai sensibili mi-au spus că nu ar fi motiv pentruo tuse aşa puternică. Alţi medici au spus că e o tuse cardiacă, dar deşi am luat mai multe feluri de medicamente, nu a trecut. Codeina îmi uşura starea pe moment, dar efectul nu dura mai mult de 3-4 ore şi începeam iarăşi. Am încercat şi nişte ceaiuri de la plafar, dar fără efect prea mare, când la un moment dat, printr-un prieten de familie am primit nişte plante mai „tari", pe care mi s-a spus să nu le fierb, ci să le ţin sub limbă. Am luat câte un vârf de cuţit de pulbere din flori de amică de trei ori pe zi, ca să-mi întărească plămânii şi imunitatea şi să ajute organismul să lupte cu boala şi slăbiciunea. Am pus  planta sub limbă şi apoi am clătit gura cu!ceai din mentă şi unguraş (n.a. Marrubium vulgare), acesta din urmă fiind bun şi pentru inimă. Mulţumesc lui Dumnezeu, după două zile cu plantele acestea, am avut prima noapte de somn adânc, fără să mai tuşesc, după mai bine de 4 luni de suferinţă. Cum s-a domolit tuşea, am început să mă înzdrăvenesc şi mi-a revenit şi pofta de mâncare aşa că am început să mă simt din nou om şi nu doar o povară pentru ceilalţi.

Să-i dea Dumnezeu sănătate celui ce m-a ajutat şi tuturor celor care încă suferă şi care poate nu ştiu încă că există plante tari care te pot ajuta chiar şi atunci când alte metode au dat greş!"